Informatii 10.12.2021 ⋅ 0 comentarii
Infecția se poate manifesta la părți diferite ale tractului urinar. Atunci când afectează doar tractul urinar inferior, adică vezica urinară și uretra (tubul care transportă urina la exterior), afecțiunea se numește cistită și, respectiv, uretrită. Acestea sunt infecții comune, minore. Totuși, atunci când nu este tratată, infecția de tract inferior ajunge la nivelul rinichilor și poartă numele de pielonefrită. Aceasta reprezintă o complicație severă a cistitei. Pentru a o evita, infecția urinară trebuie tratată în mod corespunzător. Prin urmare, trebuie să te adresezi medicului imediat ce apar simptomele infecției urinare. Află care sunt cum se manifestă aceasta, care sunt factorii de risc și ce presupune tratamentul.
Infecția vezicii urinare poate fi recunoscută ușor datorită următoarelor simptome:
nevoia frecventă de a urina;
senzația de nevoie urgentă de urinare;
urinare în cantități foarte mici, însoțită de senzația că vezica urinară nu este complet goală;
senzația de presiune și disconfort în zona pelvină;
în cazul femeilor, apare și durerea pelvină, în jurul osul pubic;
urină tulbure sau cu sânge (roșie, roz, maro);
urină urât mirositoare;
usturime sau durere la urinare.
Lăsate netratate, infecțiile urinare comune pot duce la complicații amenințătoare de viață, cum ar fi pielonefrita. Aceasta produce o distrugere ireversibilă a țesutului renal și reprezintă o urgență medicală. În cazul pielonefritei, infecția se manifestă prin:
febră ridicată;
frisoane;
durere în zona lombară (zona inferioară a spatelui) și în părțile laterale ale spatelui;
greață;
vărsături;
Alte complicații posibile sunt:
infecții urinare recurente: reapariția infecțiilor urinare de cel puțin 2 ori în 6 luni sau de minim 4 ori într-un an;
probleme în sarcină (în cazul femeilor însărcinate, care au infecție urinară): naștere prematură, greutate mică la naștere;
strictura uretrei la bărbați–îngustarea uretrei după uretrită;
sepsis–pielonefrita se poate complica și cu sepsis, adică infecția se răspândește în restul corpului și pune viața în pericol.
Infecțiile urinare apar din cauza intrării bacteriilor în uretră, bacterii care apoi ajung în vezica urinară și se multiplică necontrolat, cauzând infecția. Bacteria implicată de obicei în infecția vezicii urinare este Escherichia coli. În cazul uretritelor, etiologia este reprezentată de bacteriile implicate în bolile cu transmitere sexuală, cum ar fi Chlamydia trachomatis, Herpes simplex, Neisseria gonorrhoeae și altele. Unele persoane prezintă un risc mai ridicat de infecție urinară. Factorii de risc pentru această afecțiune sunt:
genul feminin–femeile sunt mai predispuse la infecții urinare, deoarece uretra lor este mai scurtă, adică mai aproape de vezica urinară, așa că bacteriile ajung mai ușor.
activitatea sexuală–raporturile sexuale, precum și schimbarea partenerului sexual cresc riscul de infecții urinare; urinarea imediat după sex scade acest risc.
unele metode de contracepție: spermicidele și diafragma
menopauza–prin mecanisme hormonale, menopauza crește riscul de infecție urinară;
sistem imunitar deprimat–un sistem imun suprimat (cum ar fi în anumite boli sau după terapia pe bază de corticosteroizi) poate favoriza infecția urinară;
sonda urinară–utilizarea sondei urinare crește riscul de infecție urinară;
alte probleme ale tractului genito-urinar: anomalii ale tractului urinar, pietre la rinichi, prostata mărită etc.
Infecțiile urinare se tratează doar în funcție de recomandarea medicului, după stabilirea diagnosticului. O probă de urină este necesară pentru a pune diagnosticul de infecție urinară și a alege tratamentul corespunzător. Tratamentul infecțiilor urinare presupune administrarea de antibiotice. De asemenea, medicul îți poate recomanda un supliment pe bază de merișoare sau alte medicamente pentru tratarea infecțiilor urinare, ca adjuvante în tratamentul infecției. Un consum ridicat de apă este, de asemenea, necesar pentru eliminarea bacteriilor.
În concluzie, infecțiile urinare sunt ușor de recunoscut prin simptomatologia lor, însă trebuie diagnosticate de medic, singurul în măsură să prescrie tratamentul adecvat.
