Stire 20.07.2020 ⋅ 0 comentarii
O contribuţie importanta la istoria românilor şi-a adus-o Nădlacul la începutul veacului al XVI-lea, în timpul războiului ţărănesc condus de Gheorghe Doja.
În vara anului 1513 papa Leon al X-lea şi regele ungar Vladislav aprobă ideea unei cruciade antiotomană. La 16 aprilie 1514, arhiepiscopul primat al Ungariei Toma Bakócz publică bula papală care promite iertarea păcatelor participanţilor la cruciadă. În tabăra de lângă Buda se adună un număr de aproximativ 40.000 ţărani, orăşeni săraci, unii nobili mici, haiduci. Biserica promitea participanţilor iertarea tuturor păcatelor, dar nu şi dezrobirea. La 24 aprilie se oficiază un TeDeum pentru izbânda cruciaţilor, iar Gheorghe Doja, nobil mic sas, e numit comandant militar al acestora. În tabăra cruciaţilor se organizează două grupări principale – ţărani, pe de o parte şi nobilimea mică, pe de altă parte, iscându-se neînţelegeri, certuri care vor duce la conflicte. Speriat, arhiepiscopul Ungariei dizolvă tabăra cruciată şi cere tuturor celor adunaţi la Buda să plece acasă şi să efectueze muncile agricole de primăvară, ameninţând cu pedepse bisericeşti şi lumeşti. Dar cruciada s-a transformat într-o răscoală împotriva nedreptăţilor săvârşite de domnii de pământ. Doja împarte armata răsculată în mai multe cete, care pornesc spre Transilvania şi Banat cu scopul de a opri abuzurile nobilimii. Rând pe rând, pe unde treceau răsculaţii, populaţia din sate, târguri, oraşe se alătură acestora sau le facilitează aprovizionarea cu cele necesare. În apropiere de Tisa cetele răsculaţilor se împart. Cetele conduse de Laurenţiu Meszáros se îndreaptă spre nordul Transilvaniei, Crişana şi Maramureş; cetele conduse de Grigore, fratele lui Gheorghe Doja, se îndreaptă spre sud, spre zona Banatului, iar cetele conduse de Gheorghe Doja se îndreaptă pe valea Crişului Alb spre zona Aradului. La Szeged răsculaţii câştigă o bătălie şi înaintează pe rutele stabilite anterior. Armatele nobiliare aşteptau pe răsculaţi la Cenad, fiind sub comanda episcopului Nicolae Csáki şi a banului de Timişoara, Ştefan Báthory.
O avangardă de 2000 oameni având în frunte pe diacul Balogh avea menirea de a hărţui, de a măcina şi deruta permanent armatele nobiliare. Ciocniri violente încheiate cu victoria răsculaţilor au avut loc pe Mureş la Apátfalva (astăzi în Ungaria) şi la Nădlac. Reunirea cetelor răsculate conduse de Gheorghe Doja şi Grigore Doja au hotărât soarta celor două bătălii. La data de 27 mai 1514 s-a desfăşurat la Nădlac o luptă între răsculaţi şi nobilime. De partea atacatorilor s-au alăturat şi locuitorii Nădlacului, însărcinaţi iniţial cu apărarea cetăţii. Pe atunci stăpâni la Nădlac erau sârbii Jovan şi Marko Jakšić. Cetatea, fiind de lemn şi pământ, a fost arsă din temelii, iar sârbii au fost nevoiţi să se retragă spre Cenad şi Timişoara. Dar majoritatea sârbilor s-au ridicat împotriva cruciaţilor şi au ajutat armata nobiliară în lupta împotriva răsculaţilor. După înfrângerea răsculaţilor cetatea Nădlac a fost refăcută din materiale mai trainice.
În apropiere de Nădlac, în timp ce fugea spre Cenad, episcopul Nicolae Csáki a fost capturat de ţărani în pădure în timp ce căuta să scape de furia răsculaţilor şi a fost tras în ţeapă. Comitele Petru Ravazdy, un alt comandant al armatelor nobiliare, a fost prins şi răstignit. De la Nădlac răsculaţii s-au îndreptat spre Cenad, reuşind şi capturarea acestei cetăţi. După aceasta răsculaţii s-au îndreptat spre Timişoara, cetate cu ziduri puternice, unde s-a concentrat întreaga rezistenţă a nobilimii. Rând pe rând cad în mâinile răsculaţilor mai multe cetăţi de pe Mureş (Arad, Lipova, Şoimoş), deschizându-li-se drumul spre inima Transilvaniei şi a Banatului.
După înfrângerea de la Nădlac, armatele nobiliare s-au retras spre sud, regrupându-se la Timişoara. În sprijinul lor a venit voievodul Transilvaniei Ioan Zápolya şi armatele nobilimii mari de la Buda. Răsculaţii au suferit o grea înfrângere la 15 iulie, căpeteniile fiind capturate şi supuse la chinuri. Supliciul la care au fost supuse căpeteniile răsculaţilor, şi mai ales Gheorghe Doja, au avut loc în cetatea Timişoara la data de 20 iulie 1514.
Bibliografie:
Petre Ţiucra, Pribeagul, Pietre rămase. Contribuţie la Monografia judeţului Arad, Bucureşti, Imprimeria Căilor Ferate Române, 1936,
Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. III, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1986,
Ioan Aurel Pop, Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca, edit. Presa Universitară Clujeană, 1997.
Prof. dr. Gabriela Adina MARCO
Foto: antena3.ro
Sursa: ARQ
