E timpul nostru

Doar un gând de seară. Deși simplu, poate, ne-ar fi a numi timpul ce ne e dat a-l trăi ca pe timpul ”covid-19”, găsesc, dimpotrivă, potrivit a-l numi ”Timpul nostru”. 

Poate cel mai important. Important tocmai prin tihna lui total neașteptată. Câți am fi bănuit măcar, în urmă cu doar trei luni, în agonia cumpărăturilor fără de saț, sau chiar atunci când mulți treceam prin conturul plin de luminițe al lui ”0” de la 2020 așezat în diverse locuri din oraș, că aveam să pășim spre un martie atât de tulburat?

În veșnica noastră goană spre nimic, l-am risipit, într-o nebunească certitudine a unui ”mâine” pe care negândiți ne așezam deja stăpâni. L-am risipit, l-am alungat și l-am grăbit până l-am obosit. Atât de tare, încât, și-a cerut propria odihnă. 

Și pesemne că are vreun dar special pentru noi, românii, de vrutu-și-a odihna frumos legată cu șnur de mărțișor și dor. 

E timpul nostru. Al fiecăruia în parte. Aglomerație în supermarketuri. Și risc a spune că poate a fost chiar foarte bine că a fost așa. Cu proviziile făcute, de acum, tot ce mai riști, dacă ești printre binecuvântații ocoliți de virusul cu coroană, e să te întâlnești cu tine și, de ce nu, să încerci să înțelegi ce ți se întâmplă, de unde ai venit și spre ce călătorești. Care e sensul tuturor celor prezente pentru tine?

E timpul nostru. Al tuturor împreună. Și de aici e frumusețea! Pentru că după ce ai reușit să dai un sens timpului tău, regăsindu-te dincolo de goana risipitoare, descoperi că adevărata-i frumusețe o capătă doar sub umbrela credinței, nădejdei și dragostei... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății