”Eroul de la Sevilla” împlinește astăzi 61 de ani

Helmuth Duckadam, ”Eroul de la Sevilla”,  împlinește astăzi 61 de ani. 

Helmuth Duckadam s-a născut 1 aprilie 1959, în casa cuplului Josef Duckadam - Elisabeth Kálmán, din Semlac (Arad) și este singurul fotbalist român intrat în Cartea Recordurilor grație celor patru penalty-uri apărate în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986 (2-0 cu FC Barcelona, goluri Balint și Lacătuș).

1 aprilie  1959 – Se naște, la Selmac (Arad), Helmuth Duckadam, fiul lui Josef Duckadam, de loc din Șagu german (Arad), și al Elisabethei Kálmán, este originară din Semlac. În timpul copilăriei, este educat în special de bunica sa maternă, Elisabeth Kálmán (născută Schmidt, Germania).

1974 – Face primii pași în fotbal, în comuna natală, la echipa Semlacana, iar în 1974 ajunge la Școala Sportivă Gloria Arad. 

1977 – Debutează ca portar la Constructorul Arad, în Divizia C. 

1978 – Este transferat de UTA, unde debutează în Divizia A (17 septembrie 1978, CS Târgoviște – UTA 2-0). 

1982 – După 4 sezoane la gruparea arădeană, este transferat la Steaua București, unde se impune treptat ca titular. Bifează singurele două apariții în poarta naționalei.

7 mai 1986 – Apără toate cele patru lovituri de departajare în finala Cupei Campionilor Europeni cu FC Barcelona, lovituri de departajare executate de Alesanco, Pedrazza, Alonso și Marcos, având o contribuție decisivă la câștigarea trofeului de către Steaua București. Este supranumit „Eroul de la Sevilla”.

1986 – Performanța reușită de Helmuth Duckadam pe stadionul „Sanchez Pizjuan” din Sevilla este înscrisă în celebra Carte a Recordurilor.

 1986 – Este declarat cel mai bun fotbalist român.

 1986 – În același sezon în care a reușit cea mai bună performanță a unei echipe românești, cariera sa a fost înteruptă brusc, din cauza unui anevrism care a impus o intervenție chirurgicală la brațul drept, aceasta determinându-l să iasă definitiv din fotbalul de performanță la vârsta de 27 de ani.

1989 – La 3 ani de la finala de la Sevilla, Duckadam se reîntoarce pe teren, pentru ultimele două sezoane, la divizionara B Vagonul Arad. În total, are 133 de apariții în Divizia A, 13 în Cupa României și 9 în Cupa Campionilor Europeni. 

1989 – Obține și funcție de conducere, vicepreședinte, la prima lui ”iubire”, Vagonul Arad.

Decembrie 1989 – Revoluția l-a găsit în Aradul natal. A povestit pe îndelete care au fost ”meritele” conform cărora a obținut certificatul de revoluționar cu număr 00104. A cumpărat lumânări de 3.000 de lei, le-a împărțit oamenilor, iar după acest gest toată lumea prezentă acolo ”a prins curaj”.

 ”În 1989, eram vicepreşedinte la Vagonul Arad, când a început Revoluţia. Pe 21 decembrie, am ieşit la manifestaţie, dar seara, când am mers acasă, am deschis televizorul şi l-am văzut pe Ceauşescu la mitingul din Bucureşti. Am crezut că se va întâmpla şi la Arad, ce se întâmplase la Timişoara. În acea noapte lumea a fost speriată şi adevărul e că mulţi au plecat acasă. A rămas un grup de câteva sute de oameni. Eu aveam un prieten la o mănăstire de la periferia Aradului, stareţa ne-a făcut slujbă şi aveam 3.000 de lei din primă de joc, cu care am cumpărat lumânări şi le-am împărţit oamenilor din piaţă. După ce le-au aprins, s-a luminat dintr-o dată piaţa şi am mai prins curaj! După revoluţie, am stat la primărie la Arad două luni şi jumătate şi am răspuns de toate ajutoarele care au intrat în România prin vestul ţării. Dirijam vagoanele spre oraşele din ţară, nici nu ştiam ce erau în ele. După ce s-au liniştit apele, nici nu m-am gândit să mă implic într-o activitate politică, dar mulţi au profitat de Revoluţie, au fost aleşi în posturi de conducere. Eu am fost mai naiv, m-am întors la clubul Vagonul şi mi-am văzut de treaba mea”, a declarat Duckadam, în 2011.

1991 – Se lasă de fotbal, de la Vagonul Arad, formația care l-a lansat. 1991 – După încheierea activității de fotbalist, se angajat la Poliția de Frontieră, în localitat... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății