Imnul Dragostei: ”De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am… nimic nu sunt”

Ziua de 24 februarie este numită în popor Dragobetele, care, în esență, este o sărbătoare care îngemănează începutul şi sfârşitul, marcând începutul unui nou anotimp şi al reînviorării naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti, întrucât începe Postul Sfânt al Paştelui.

Și tocmai înaintea Postului Paștelui fiind, găsim potrivit a da zilei imnul potrivit: Imnul Dragostei din Epistola I Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13:

”De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfâ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății