Stire 25.12.2020 ⋅ 0 comentarii
Hristos S-a născut! Astăzi S-a născut Cel făr' de-nceput, cum au zis prorocii. Și cine ar putea cuprinde și pătrunde pe deplin bucuria și măreția zilei ce ne este dat a o trăi astăzi?
Zi în care Cerul și pământul în cântec rasună, îngeri și oameni cântă împreună, când din cer Cuvântul în trup se arată, iar noaptea din lume zi se face îndată. Și câte multe și frumoase versuri de colinde care ne așează cu Dumnezeu la masă n-am putea culege pentru a încerca măcar a înțelege taina și minunea zilei! Culegem, cântăm, ne bucurăm însă doar de noi depinde dacă Îl primim sau Îl refuzăm spre naștere și sălășluire în ieslea cea dinlăuntru a sufletelor noastre. Asta pentru că ”Dumnezeu a ales calea smerită, tainică, de a veni la noi, încât El poate fi primit sau refuzat de către noi.”, după cum a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în Cuvântul de învățătură rostit astăzi în Catedrala Veche din Arad. Catedrală-iesle a Nașterii Domnului, sub a cărei cupolă și deschidere spre înaltul cerului, Preasfințitul Emilian, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, s-a rugat și a mijlocit pentru cercetarea și desăvârșirea viei sădite de dreapta lui Dumnezeu.
Încărcătura duhovnicească a zilei a fost cu atât mai mare cu cât credincioșii care au participat la Liturghia Arhierească săvârșită în ziua de prăznuire a Nașterii Domnului și-au putut pleca genunchii și înălța inimile în timpul hirotoniei întru preot a Părintelui Diacon Tiberiu Ardelean, viitor slujitor al Catedralei Vechi, iar a tânărului teolog Flavius Lazăr întru diacon pentru Parohia Iratoș, și sfințirea Crucii care va fi așezată pe una dintre turlele catedralei.
Cuvântul Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, la Nașterea Domnului 2020
Nașterea Domnului - speranță și ajutor în vremuri de pandemie
”Sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul este cea mai populară sărbătoare creștină din lume, fiind percepută în mod deosebit ca sărbătoare a darurilor făcute altora pentru a răspunde darului pe care Dumnezeu-Tatăl l-a făcut oamenilor dăruind pe Unicul Său Fiu pentru viața lumii (după cum ne spune Sf. Evanghelist Ioan 3,16).
Ne-am pregătit aproape toți pentru această Sărbătoare, prin rugăciune, post, spovedanie, împărtășire, colinde și daruri. Prin această pregătire, noi Îl întâmpinăm pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat din Fecioara Maria, El, Iisus Hristos, Cel care unește dumnezeirea necreată cu umanitatea creată; cerul și pământul, veșnicia cu timpul, pentru ca nouă să ne dăruiască viața cerească veșnică.
Taina Întrupării și a Nașterii Domnului ne descoperă „Lumina cunoștinței” pe care Biserica o laudă în troparul sărbătorii Crăciunului. Lumina cunoștinței, ca sens prim și unic al existenței, se identifică în Taina Crăciunului cu iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Iisus Hristos, Lumina lumii (Ioan 8,12), ne dăruiește, prin cuvintele și faptele Sale în istorie, prin prezența și lucrarea Sa în sufletele noastre, daruri, har, lumină și viață veșnică.
Fericitul Augustin spune că „Fiul lui Dumnezeu este născut în veșnicie din Tată, fără mamă, iar Fiul Omului este născut în timp dintr-o mamă, fără tată”. Iar Sfântul Ioan Evanghelistul scrie despre Cuvântul Întrupat: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1,14).
Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu pentru lume, este Taina Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire desăvârșită față de om, care este temelia și inima credinței creștine.
Urmând credinței Sfinților Apostoli, Sfinții Părinți ai Bisericii, cuvioșii, mărturisitorii, teologii, imnografii și melozii, au preamărit și evidențiat taina iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu pentru lume. Coborârea sau venirea Fiului lui Dumnezeu către noi ne cheamă să ne înălțăm și noi spre El, să-L întâmpinăm în viața noastră. El a luat chip sau față de om, pentru ca omul să nu-și mai întoarcă fața sa de la Dumnezeu. Prin nașterea Lui în călătoria Fecioarei Maria și a Dreptului Iosif către Bethleem, El este mai degrabă călător sau pelerin într-o lume schimbătoare, contradictorie, care uneori Îl primește, alteori Îl respinge. El vine la noi ca un copil care are nevoie de adăpost și hrană, de iubire și ocrotire, pentru a ne învăța să-L primim pe Dumnezeu atunci când primim și ajutăm oamenii care au nevoie de ajutorul nostru. El vrea să răspundem iubirii Sale în mod liber, nu forțați. Făcându-se Om asemenea nouă, afară de păcat, Dumnezeu a ales calea smerită, tainică, de a veni la noi, încât El poate fi primit sau refuzat de către noi.
După cum spune Sf. Ap. Pavel (Galateni 4,4-7), Nașterea Domnului Iisus Hristos reprezintă actul răscumpărării omului, este începutul înfierii duhovnicești a omului sau începutul îndumnezeirii lui prin harul lui Dumnezeu.
Într-o lume parțial limitată, confuză, alterată etc., să acceptăm învățătura și educația lui Hristos, Care ne învață: „Lăsați copiii să vină la Mine...”; „Iubiți-vă unii pe alții...”; „Voi sunteți lumina lumii...”; „Cel ce crede în Mine, viu va fi...”; „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru Cel ceresc milostiv este...”.
Astăzi, lumea se află în pandemie, familia creștină se confruntă cu diferite crize economice, morale și spirituale (sărăcie, depresie, șomaj, avort, divorț, libertinaj, abandonarea copiilor... vezi mai mult
Sursa: Glasul Cetății
