Stire 01.03.2020 ⋅ 0 comentarii
Odată cu primii pași făcuți spre ”poarta cerului”, în această dimineață a începutului de primăvară, credincioșii n-au făcut altceva decât să pășească pe a patra treaptă a Triodului. Treaptă care, precedată fiind de cele ale rugăciunii smerite, pocăinței sincere și milosteniei generoase, vine și ne vorbește despre postirea cu folos la capătul căreia, odată cu Lumina Învierii, să descoperim Raiul. Și tocmai de aceea, în această duminică, cu multe și profunde semnificații, a Lăsatului sec de brânză, a Izgonirii lui Adam din Rai și a Iertării, Biserica ne așează înaintea sufletului și a minții, prin Cuvântul Evangheliei, sfaturile pe care Mântuiorul ni le dă tocmai pentru ca postirea ”cu folos” să fie.
Sfaturi/îndemnuri pe care credincioșii care au pășit în Catedrala Veche din Arad le-au primit chiar de la Ierarhul lor, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, care, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească. O Sfântă Liturghie în timpul căreia, în împreună-rugăciune, cu deschidere sufletească spre Postul Paștelui care începe de mâine și din cuvântul de învățătură al Preasfinției Sale, toți cei prezenți au conștientizat că ”Pe drumul către Rai avem nevoie de iertare, post și milostenie”
Cuvântul Ierarhului
”În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită și a Lăsatului sec de brânză, Sfânta Biserică pe propune spre reflecție duhovnicească și aplicare practică în viață, Evanghelia (Matei 6, 14-21), care conține îndemnurile Mântuitorului Iisus Hristos privitoare la iertare, post și milostenie. Cu toate acestea, dacă aprofundăm învățătura Domnului Hristos, observăm că El se referă la un singur lucru, și anume la post - căci de aceea este Lăsatul secului pentru Postul cel Mare. Se referă la postul deplin, care include și iertarea și milostenia, ca expresii ale înfrânării și jertfei, deopotrivă. Dincolo de postul de mâncare, cu care ne-am obișnuit, această Evanghelie ne provoacă la postul desăvârșit, nu doar al stomacului, ci și al minții, al simțurilor, al voinței, al tuturor faptelor și al tentațiilor noastre păcătoase - adică, al omului întreg.
Daca veți ierta, vi se va ierta. Dacă nu veți ierta, nu vi se va ierta. La prima vedere pare un troc, o tranzacție, ca și când Dumnezeu ar face negustorie cu noi. El vrea să ne arate că postirea înseamnă în primul rând iertarea semenilor noștri, căci în viața cealaltă - pentru că în perspectiva vieții de dincolo postim sau iertăm - va fi recuperare și reabilitare. Dacă vrem să postim cu adevărat, suntem chemați mai înainte la îndreptare, la pocăință, la recuperarea aproapelui și reabilitarea comuniunii noastre cu oamenii.
Mântuitorul Hristos ne îndeamnă la post, întâlnind în cuvintele lui o aparentă contradicție, pentru că, pe de o parte, condamnă pe cei care țineau să se arate oamenilor că postesc („Atenție! Noi postim!”), pe de altă parte, ne îndeamnă să „ungem capetele” și să ne „spălăm fețele” când postim, într-un alt fel de a atrage atenția asupra noastră. Însă aici nu este vorba despre un alt fel de „fățărnicie”, ci ungerea capului înseamnă luminarea minții cu darurile Duhului Sfânt, iar spălarea feței înseamnă curățirea „omului celui din afară”, adică a simțurilor noastre, căci fața închipuie omul trupesc, omul simțurilor. Adică, postirea trebuie făcută și cu mintea, cu rațiunea, dar și cu simțurile noastre, cu care adeseori alunecăm spre păcat sau tentații păcătoase.
Evanghelia zilei ne cheamă la milostenie, ca remediu împotriva lăcomiei. „Nu vă adunați comori....”, știindu-se faptul că ne simțim mai mult sau mai puțin legați de bunurile materiale, și de multe ori, chiar și în biserică, ne gândim la ele. Lăcomia pe care o înfierează Evanghelia vizează zgârcenia și neîn... vezi mai mult
Sursa: Glasul Cetății
