Pe scena Teatrului arădean, CREDITUL, în regia LIANEI DIDILESCU         

Este întâia dată sau, poate, rarisim, când nu solicit textul dramaturgului spaniol JORDI GALCERAN, nu pentru că durata reprezentației este de aproximativ o oră, ci pentru că acesta nu are adâncimi, pe care să le deslușești în lectura, devenită spectacol.

Textul lui JORDI GALCERAN ar fi putut fi o dramă psihologică, dacă autorul și-ar fi propus să „sondeze” destinul de pretutindeni al omului contemporan , aflat într-o situație limită, gata să abordeze orice strategie spre a obține un credit de 3.000 de euro de la Bancă, o sumă, relativ mică, dar extrem de necesară. Pe de altă parte, textul înfățișează, la modul epidermic, drama unei familii, respectiv a directorului de Bancă, cu o soție frivolă, pe care o iubește însă, necondiționat. Autorul surprinde, doar tangențial, destinul interior al celor doi protagoniști, cu toate că tema piesei este interesantă și ar fi putut conduce spre o zonă dramatică. Dar textul este impregnat de umor, astfel că ne găsim în fața unei comedii savuroase, care stârnește râsete și aplauze la scenă deschisă, publicul fiind dornic să se amuze, cu sau fără motiv, bucurându -se de spectacolul în sine, dincolo de text, de regie și chiar de interpreți.

Apreciez ideea de a propune acest text, discutabil ca scriitură, devenit un spectacol, ce vine în întâmpinarea orizontului de așteptare al publicului. Sunt sigură că spectacolul va avea o „carieră” îndelungată pe scena Studio a Teatrului, deoarece publicul, în contextul actual, își dorește o comedie, urmărindu-i, cu nesaț, pe cei doi protagoniști ai reprezentației, ZOLTAN LOVAS (Antonio) și BOGDAN COSTEA (Gregorio). Spectacolul are acuratețe și ritm, dar nu i-a pus, în general, mari probleme LIANEI DIDILESCU, regizoarea spectacolului și nici scenografei IRINA CHIRILĂ, care a propus un decor minimalist, de fapt, un „cadru”, în care evoluează cei doi protagoniști, ZOLTAN LOVAS (Antonio) și BOGDAN COSTEA (Gregorio). Apreciez revenirea pe scenă a lui BOGDAN COSTEA, care, probabil,  a înțeles că nu te poți pensiona ca manager, oricât de mult ai fi sprijinit de politicul decizional sau din alte considerente. În rolul directorului de Bancă, BOGDAN COSTEA a probat reale calități actoricești, rolul venind pe stilul său interpretativ, atenuat prin faptul că a jucat puțin sau aproape deloc în ultimul timp, ceea ce l-a făcut să transpire, în mod evident, dar acest rol, în care evoluează cu vădită plăcere, poate constitui o revenire pe scenă, o redescoperire a meșteșugului creativ. ZOLTAN LOVAS, în rolul lui Antonio, demonstrează, din nou și din nou, că este un actor cu har, știind să  plângă, dar și să râdă, cu convingere, emoționând deopotrivă, nu numai prin cuvânt, ci și prin privire, prin gest, printr-o dăruire fără rezerve, publicului.

Să reținem, întreaga echipă care a contribuit la realizarea spectacolului: Cosmin Blaga (regie tehnică), Lucian Moga (light design), Cosmin Lupan (sunet), Alexandru Dancu și Sergiu Poenar (lumini), Kinga Brenda Basiszta (make-up), Florica Valea (recuzită), Krisztina Mezei (cabinieră), ing. Ion Stan (șef producție), Carmen Ispas (impresariat artistic) și Laurian Popa (concept și grafică afiș).

Lizica Mihuţ