Primul edificiu public comemorativ închinat memoriei tuturor luptătorilor voluntari care au căzut în Rezistența armată anticomunistă din Bucovina a fost inaugurat la Vicovu de Jos.
„Memorialul a fost realizat la inițiativa Asociației Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Arboroasa” din Vicovu de Jos, cu sprijinul neprețuit al Mânăstirii Putna, al Protopopiatului Rădăuți, al Primăriei Vicovu de Jos, al Comitetului de inițiativă al cetățenilor din Vicovu de Jos - cărora s-au alăturat și urmașii familiei Lt. Vladimir Macoveiciuc, pentru consfințirea satului Vicovu de Jos ca loc al memoriei colective.”, informează reprezentanții Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale "Arboroasa".
Dezvelirea edificiului comemorativ se încadrează în tematica Anului omagial și comemorativ 2021 proclamat de Patriarhia Română - Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor și își propune redescoperirea satului Vicovu de Jos ca loc al memoriei colective, având ca scop fundamental dezvoltarea unei culturi a rememorării prin antrenarea comunității în cunoașterea, ocrotirea și conservarea mediului cultural tradițional intrinsec legat de recuperarea, valorificarea, cultivarea memoriei și a faptelor de istorie locală consemnate în istoria națională recentă.
Monumentul este amplasat pe locul unde a fost împușcat Lt. Vladimir Macoveiciuc, conducătorul celui mai important grup de Rezistență anticomunistă din Bucovina.
VLADIMIR MACOVEICIUC - exponentul țăranilor voluntari care s-au jertfit în Rezistența armată antisovietică din Bucovina
Locotenentul Vladimir Macoveiciuc, conducătorul primului grup de rezistență anticomunistă din nordul Moldovei, s-a născut în 26 octombrie 1906, la Voitinel, fiind fiul lui Samson și al Ioanei. De ocupație comerciant, a avut împreună cu soția lui Domnica patru copii: Silvestru, Victor, Visarion și Ileana.
În martie 1944, odată cu cotropirea României de către Uniunea Sovietică, el s-a înscris ca ostaș voluntar al Armatei Regale Române și a luptat ca subofițer în cadrul Batalionului Fix Regional „Bucovina”. La 20 iunie 1944, acesta, împreună cu grupul său cu numele de cod „Vladimir”, format din țărani înarmați, a anihilat întregul stat-major al unei divizii sovietice în Poiana Haciungului (59 trupe și 6 ofițeri), prilej cu care au fost capturate documente preţioase. Pentru faptele sale de vitejie a fost avansat, în mod excepțional, la gradul de locotenent și a fost decorat cu „Virtutea Militară”, „Bărbăție și Credință”, „Coroana României”, „Steaua României”, „Crucea de Fier” - clasa I și „Crucea de Fier” - clasa a II-a. Temut de sovietici și comuniști, prețuit de români și germani, a fost n...
vezi mai mult
Sursa:
Glasul Cetății
Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați
Glasul Cetății
