Primul sfârșit de săptămână din „Luna plină de teatru”, provocator și interesant deopotrivă

Dacă luna cadourilor s-a încheiat, luna cadourilor teatrale abia a început. Iar primul sfârșit de săptămână din „Luna plină de teatru” se arată deopotrivă provocator și interesant. Și asta pentru că trei sunt spectacolele pe care le puteți urmări sâmbătă, 11 ianuarie și duminică, 12 ianuarie. 

Astfel, sâmbătă, 11 ianuarie, de la ora 11.00, în Sala Marionete a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad se joacă spectacolul „De ce are iepurașul urechile lungi sau Iepurașul și Omul din Lună”, producție a Teatrului de Nord  Satu Mare. 

„De ce are iepurașul urechile lungi sau Iepurașul și Omul din Lună” este povestea unui băiețel care ar vrea să crească mare, ca să poată să facă tot ce nu îl lasă acum mama. Seara înainte de culcare, luna râde de încercările și metodele lui de a crește instant, și face tranziția într-o lume fantastică unde, sub avatarul Iepurașului, cel mic intră în capcanele Omului din Lună, într-o serie de aventuri inspirate din legende și reprezentări ale Iepurașului în diferite culturi: braziliană, canadiană, indiană și chineză. – spun creatorii spectacolului 

Aventurile Iepurașului și întâlnirile sale cu Omul din Lună sunt inspirat trăite și jucate de  actorii Andrei Gîjulete și Anca Dogaru. Scenografia poartă semnătura lui Alexadru Radu, în vreme ce aranjamentul muzical – cea a lui Adonis Tanța.

Aceeași zi de 11 februarie lansează, de la ora 19.00, în Sala mare aTCISA, o… tentație teatrală și pentru publicul adult, tentație venită tot din partea  Teatrului de Nord Satu Mare: spectacolul Almost, Maine, de John Cariani , „o comedie romantică sensibilă și agreabilă, plină de umor pe cât de inteligent, pe atât de cald.” (C.Rusiecki). 

”E greu de găsit Almost, orășelul. Nu apare pe hartă, dar știm sigur că e în statul Maine. Ce mai știm sigur e că acum e ora nouă și că urmează o seară obișnuită în Almost. Oamenii de aici sunt obișnuiți și au ocupații obișnuite: unii cultivă cartofi, alții lucrează în pădure, sau repară tot felul de lucruri, dar cu siguranță nu prind homari, oceanul e departe. Oamenii de aici vorbesc normal, fără accent, sunt direcți, isteți, onești. Dar iată că deja a trecut de ora nouă, aerul rece de iarnă e electrizat, iar ei sunt cuprinși de o neliniște. Ceva din ei pare că s-a trezit și începe să trăiască prin ei. Fără resentimente, invidii sau laude, fără melancolii sau gânduri negre. Ceva care se bucură de adevăr, acoperă tot, crede tot, speră până la capăt. E a... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății