Național 17.01.2021 ⋅ 0 comentarii
Aflați la distanța a trei zile de Odovania Praznicului Botezului Domnului și la o săptămână de Duminica în care lumină mare a răsărit poporului care stătea în întuneric, iar nouă, tuturor, de peste veacuri ne răsună cuvintele de început ale propovăduirii Domnului: ”Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor”, astăzi, prin Cuvânt de Evanghelie ni se vorbește despre iubire, vindecare și despre recunoștință. Iubirea vindecătoare a lui Dumnezeu față de oameni și atitudinea oamenilor față de această vindecare.
Firească și benefică ne este astăzi aducerea înaintea sufletului și a minții a exemplului de recunoștință coborât din Pilda celor 10 leproși. O pildă despre iubirea vindecătoare și recunoștința mântuitoare. O pildă care, poate, dacă ar avea și numai o picătura din răsunetul pe care odinioară cuvintele ”Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21) le-au avut în sufletul tănărului Antonie, Sfântul Antonie cel Mare astăzi prăznuit, lumea, vremurile și timpurile ar fi cu mult mai prietenoase. O pildă în care ni se desfășoară înaintea ochilor imaginea celor zece leproși care cer Mântuitorului să îi miluiască și felul în care aceștia se raportează la aflarea vindecării: nouă dintre ei își văd liniștiți de drum și doar unul, de alt neam, se întoarce ”cu glas mare slăvind pe Dumnezeu”.
Despre recunoștință și necesitatea întoarcerii spre Dumnezeu pentru a mulțumi pentru binefacerile primite s-a vorbit astăzi, prin cuvânt și faptă, și la Catederala Veche din Arad. Lăcaș care s-a făcut, în această a 29-a Duminică după Rusalii, martor al unui timp așezat în Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii Arhierești săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Timp cu atât mai bogat cu cât a fost hirotonit întru diacon și tânărul teolog Cociuba Daniel-Gelu pe seama Catedralei Arhiepiscopale ”Sfânta Treime” din Arad.
Cuvântul Ierarhului
”Am săvârșit astăzi Sfânta Liturghie ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dăruit în viața aceasta pământească și având în vedere că tocmai am ascultat un fragment din Evanghelia de la Luca 17, în care ni se istorisește cum Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat zece leproși, sigur că ne gândim în primul rând la recunoștința celui care s-a întors la Dumnezeu și I-a mulțumit.
Ne gândim la boală, la vindecare, la credință, mulțumire și recunoștință. Astăzi îl avem ca exemplu pe acel lepros care și el a dat ascultare împreună cu ceilalți și a mers să se arate preoților, însă văzându-se vindecat s-a întors să mulțumească, să își arate recunoștința.
Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc așa cum a făcut cu alți bolnavi, arătându-ne pe de o parte smerenia Lui și respectarea Legii Vechi, iar pe de altă parte respectul față de libertatea omului de a-și arăta sau nu recunoștința față de Dumnezeu și față de binefăcătorii săi. Preoții Vechiului Testament erau cei care apreciau, dădeau verdictul vindecării de această boală, hotărând totodată reintegrarea acestora în comunitatea din care fuseseră excluși în momentul îmbolnăvirii. Lepra era o boală molipsitoare, iar în acea vreme multă lume se îmbolnăvise. Se transmitea foarte ușor, așa cum și astăzi vedem că virusul SARS CoV-2 se transmite, multe persoane ajungând să fie în izolare, să sufere sau chiar să moară.
Mântuitorul, trimițându-i pe cei zece leproși la preoți a vrut și să vadă ascultarea și credința lor. Și ei s-au dus și s-au vindecat, dorindu-și să fie reintegrați în societate. Unul dintre ei se întoarce la Mântuitorul, Îl caută, cade în genunchi și dă slavă lui Dumnezeu pentru faptul că a fost vindecat. În acel moment, Mântuitorul îi spune: ”Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!”, arătând prin aceasta că nu este suficientă credința dacă ea nu este însoțită și de recunoștință și dragoste. Pentru că a crede pare un lucru ușor și la îndemâna tuturor, dar a avea și dragoste, pentru a intra în comuniune cu Cel în care crezi este un efort suplimentar. De aceea dintre cei zece doar unul s-a mântuit. Toți zece au crezut în Mântuitorul, în puterea Lui, dar doar unul s-a mântuit: acela care s-a întors la Dumnezeu și a intrat în comuniune cu El și a fost recunoscător față de bunătatea Celui care l-a vindecat.
Așa se î... vezi mai mult
Sursa: Glasul Cetății
