Sărbătoare în Cetate. Un deceniu de la ridicarea Episcopiei Aradului la rangul de Arhiepiscopie!

”Vrednicia acestei eparhii este mare. Aici, la Arad, ne aflăm într-o cetate a credinței creștine care are începuturi mult mai vechi decât ca eparhia ca atare. În părțile acestea au existat sfinți daco-romani, au existat episcopi din secolul al VIII-lea, au existat mărturisitori ai credinței, care împreună se roagă în ceruri la Hristos Domnul, Capul Bisericii, ca să-i ajute pe slujitorii Lui și pe toți credincioșii Lui, să-i pregătească pentru a intra în Împărăția cerurilor”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul BOR, la festivitatea de ridicare a Eparhiei Aradului la rang de Arhiepiscopie.

Ziua de 28 noiembrie a anului 2009 va rămâne în memoria locală și nu numai ca ziua în care Cetatea Aradului a fost gazda unui eveniment de o deosebită importanță istorică, spirituală și culturală. La un an de la târnosirea Noii Catedrale, 14 ierarhi ai BOR împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au poposit în ”cetatea credinţei creştine şi locul în care s-a plămădit unirea Transilvaniei cu Patria-Mamă” pentru a participa la festivitatea de ridicare a Episcopiei Aradului la rangul de Arhiepiscopie, iar Preasfințitul Timotei la rangul de Arhiepiscop, conform Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 3621 din 19 iunie 2009. 

DE CE DATA DE 28 NOIEMBRIE?

Deloc întâmplător aleasă această dată, după cum avea să explice în cuvântul de învățătură din urmă cu 10 ani Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și cum, de altfel, suntem obișnuiți în lucrarea Bisericii de la cele mai mărunte până la cele mai profunde și mărețe înfăptuiri: 

”Suntem bucuroși că aceste evenimente au loc acum, înainte de a prăznui ziua națională bisericească, Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul tuturor românilor creștini, și în apropiere de ziua națională civilă, 1 decembrie. Este semnificativ faptul pentru că aici la Arad în 1918 s-a plămădit, s-a încurajat, s-a gândit în mod sistematic și eficient Unirea cea mare din 1918, iar Consiliul Național pentru unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, a ținut o mulțime de ședințe chiar în reședința Episcopiei. Toate acestea se leagă, demnitatea bisericească, cu demnitatea românească națională și cu bucuria de a împărtăși și altora bucuria proprie și de a arăta comuniunea frățească cu toți cei care mărturisiți credința creștină, având conștiința că oricat am făcut, este loc de mai bine”.

TOMOSUL PATRIARHAL DE VESTIRE A NOII DEMNITĂȚI

”Har şi pace de la Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, iar de la Noi părintească binecuvântare!

Se cuvine să facem cunoscut tuturor că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a aşezat în Sfânta Sa Biserică dregătorii şi vrednicii deosebite şi, prin trimiterea Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, i-a întărit pe aceştia întru propovăduirea cuvântului Evangheliei Sale, iar prin pildele şi învăţăturile Sale, ne-a îndrumat să înmulţim talanţii dăruiţi fiecăruia de Tatăl Ceresc, noi, slujitorii Lui, fiind cei dintâi chemaţi la împlinirea acestei sfinte îndatoriri, încrezători în dumnezeiasca răsplătire a ostenelilor noastre ca diaconi, preoţi şi arhierei.

De aceea, ca slujitor al Bisericii lui Hristos în vrednicia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte că, în ultimii 20 ani, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a aprobat înfiinţarea, reînfiinţarea sau reactivarea mai multor episcopii, atât în interiorul, cât şi în afara graniţelor ţării noastre, pentru a răspunde nenumăratelor cerinţe pastoral-misionare, cultural-educaţionale şi social-filantropice, ale zilelor noastre în folosul poporului dreptcredincios;

Apreciind că împlinirea, în anul 2010, a 125 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei şi a 85 de ani de la înălţarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, constituie, în curgerea timpului, evenimente majore pentru Biserica noastră, precum şi binecuvântate prilejuri ca, în lumina tradiţiei canonice, a prevederilor statutare bisericeşti şi a practicii mai vechi, să propunem cinstirea după cuviinţă a demnităţii dobândite de unele vechi scaune episcopale;

Luând aminte că în Biserica noastră există episcopii cu o dăinuire multiseculară, care încă nu s-au bucurat deplin de aprecierea vechimii, precum şi a contribuţiei lor îndelungate la propăşirea vieţii bisericeşti ortodoxe şi a poporului nostru, prin ridicarea lor în ranguri bisericeşti superioare;

Motivat de îndatorirea ce Ne revine ca, spre folosul şi binele Sfintei noastre Biserici, să veghem la promovarea instituţională a unor episcopii cu existenţă neîntreruptă de sute de ani, la recunoaşterea contribuţiei determinante a acestor vechi eparhii la păstrarea şi întărirea unităţii interne a Bisericii Ortodoxe Române şi la intensificarea duhovnicească a vieţii bisericeşti;

Cunoscând rolul pe care l-a avut în istoria Bisericii noastre Episcopia Aradului, cu o existenţă neîntreruptă de 303 ani, fiind recunoscută prin diploma imperială din 15 aprilie 1706, după ce Episcopul Isaia Diacovici mută sediul Episcopiei de la Ienopole-Lipova la Arad şi că, pe teritoriul Episcopiei Aradului, se află străvechea Mânăstire Hodoş-Bodrog, amintită la anul 1177 într-o scrisoare a regelui Bela al III-lea al Ungariei, precum şi Mânăstirea Arad-Gai, menţionată încă din veacul al XVIII-lea ca reşedinţă de vară a episcopilor de la Arad şi necropolă a ierarhilor eparhioţi, după demolarea vechii catedrale episcopale din Arad, în anul 1861;

Ţinând seama că între ierarhii care au păstorit în scaunele de Ienopole, Lipova şi, din 1706, în cel de la Arad, s-au distins: Longhin Brancovici, hirotonit la 1628 de patriarhul Chiril Lucaris, pomenit camitropolit al Ienopolei; Sofronie, pomenit ca mitropolit de Lipova şi Gyula, cu reşedinţa la mânăstirea Hodoş-Bodrog (1651); Isaia Diacovici, primul episcop al Aradului, mai târziu mitropolit de Karloviţ,Sinesie Jovanovici, Miron Romanul şi Ioan Meţianu, mai târziu mitropoliţi ai Ardealului; Grigorie Comşa şi Andrei Mageru, apărători ai credinţei ortodoxe şi luptători pentru drepturile românilor;

În lumina rânduielilor canonice şi pe temeiul statornicirilor bisericeşti înscrise în art. 7 alin. (3) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care prevăd că: „episcopiile mai vechi pot deveni arhiepiscopii, pe baza unei motivaţii temeinice”, în consultare cu Sinodul Permanent, în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, am propus Sfântului Sinod ridicarea la rangul de arhiepiscopie a şase episcopii cu continuitate istorică seculară, între care şi Episcopia Aradului.

Privind cu îndreptăţire la temeinicia propunerii Noastre făcute în consultare cu Sinodul Permanent, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin hotărârea nr. 3621 din 19 iunie 2009, a aprobat înălţarea Episcopiei Aradului la rangul de ARHIEPISCOPIE şi încrierea acesteia în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române cu titulatura Arhiepiscopia Aradului.

În temeiul prevederilor Can. 12 al Sinodului IV Ecumenic şi ale art. 7 alin. (2) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române potrivit cărora „Titulatura mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor este cea a eparhiei pe care o păstoresc”, prin aceeaşi hotărâre, Sfântul Sinod a aprobat conferirea rangului de arhiepiscop Preasfinţitului Părinte Dr. Timotei, care va purta titulatura Înaltpreasfinţitul Părinte TIMOTEI, Arhiepiscopul Aradului.

Drept urmare, se cuvine să vestim prin acest TOMOS PATRIARHAL hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi să facem cunoscut tuturor clericilor şi credincioşilor înălţarea Episcopiei Aradului la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Aradului, precum şi ridicarea Preasfinţitului Părinte Timotei la demnitatea de Arhiepiscop al Aradului.

Prin urmare, de acum înainte, la slujbele religioase, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei va fi pomenit şi cinstit cu titulatura, Înaltpreasfinţitul Părinte TIMOTEI, Arhiepiscopull Aradului.

Încredinţăm pe Înaltpreasfinţitul Părinte TIMOTEI, Arhiepiscopul Aradului, milostivirii Bunului Dumnezeu, rugăciunilor Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat – Ocrotitorul României, precum şi tututor Sfinţilor care au sfinţit acest pământ românesc.

Şi astfel, cu un cuget şi cu o inimă, împreună să preamărim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită. Amin!

+ D A N I E L

ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,

MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE”

 ARC PESTE TIMP: 28 noiembrie 2009 – 28 noiembrie 2019

S-a așternut peste Cetatea Aradului un deceniu de la acel moment și nu mai departe de ieri, în cadrul celei de-a treia ediții a evenimentului ”Conferințele Aradul și România Mare”, prin evocarea vieții Eparhiei Aradului de către Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul s-a făcut un prim pas, o deschidere către zilele de sărbătoare ale Arhiepiscopiei. După ce vom fi sărbătorit pe Sfântul Andrei și Ziua Națională, luni, 2 decembrie, în Catedrala Veche va fi săvârșită Sfânta Liturghie Arhierească și slujba de Te Deum prin care toți cei prezenți vor înălța rugăciune de mulțumire către Dumnezeu pentru dubla sărbătoare a arădenilor: 10 ani de la ridicarea Episcopiei la rangul de Arhiepiscopie și 35 de ani de păstorire a Aradului de către Înaltpreasfințitul Părinte Timotei. 

”Este zi de praznic, ajun de sărbători religioase și naționale, când ființa noastră se simte înălțată. Fiecare participant încearcă în chip firesc emoții de diferite intensități, simțim laolaltă cu toți că este o sărbătoare a bisericii , ca și a țării, a întregului popor drept credincios, înscriindu-se cu precădere în cronica locului acestei cetăți sub ocrotire cerească”, au fost cuvintele Înaltpreasfințitului Părinte Timotei în urmă cu 10 ani, dar care ar putea fi cu ușurință ale noastre, astăzi. 

Întru mulți ani!