Stire 24.06.2020 ⋅ 0 comentarii
Rânduieli creştineşti de vară. Mircea Eliade, considera vara o doamnă agrară, căci acum se consumau: seceratul, culesul spicelor, cununa lor, mersul la ţarină, împletirea cununilor de spice, de Sânzâiene. Vara, este triumful primăverii, biruinţa asupra iernii, albul devine verde, stropit cu apa de Sânjorz.
Și în ținuturile din Câmpia Aradului, ca peste tot, semnificațiile sau semnele care prevestesc sărbătorile calendaristice de peste an trebuie să reprezinte un imbold înspre neuitare și să umple încă tropot de pași dinspre trecut.
Sărbătoarea era nu numai un reper, ci și o repetare a unui dat, ca o moștenire.
♦ Sânzienele (24 iunie)
Nu se cunosc prea multe practici legate de această sărbătoare. Nici sânziene nu prea creşteau decât pe la Siti şi terenurile părăsite, dar gospodinele făceau coroniţe din flori de hârtie colorată, creponată. „Coronița de Sânzâiene se făcea cu flori de sânzâiene, care înfloreau doar atunci, și cu mere porumbele”, ne povestește nană Măricuță.
Acestea se puneau la uşa bisericii şi la uşile creştinilor. Înainte de Sânziene copiii nu aveau voie să arunce cu mere, deoarece ploua cu grindină cât merele.
La Sânzâiene se puneau coronițe la porți din mere de Sântetru, cireșe, verdeață sau, alteori, din flori din hârtie creponată. Mai rar, planta creștea pe ogoare, cam departe de sat.
Văzută ca un cult pentru recoltă, cu un pronunțat caracter augural, sărbătoarea Sânzâienelor era a tuturor plantelor de câmp sau a celor cu puteri tămăduitoare.
De fapt, florile în formă de cunună ale Sânzâieneor erau o ripostă de teamă pentru Rusalii, zâne rele. Cununa bărbaților era în formă de cruce spre a proteja de ursitori sau alte duhuri rele. Totuși, de Rusalii se sfințeau holdele la Cruci de hotar, ca un însemn al bogăției sufletești, al terminării secerișului iar spicele erau glorificate în buchete. Cununa de spice de grâu însemna că un alt ciclu agrar se termina, iar claca secerătorilor putea începe prin joc sau voie bună. Deși nu se practica prea frecvent magia sărbătorii era una aparte, încifrată prin auriul soarelui și rugarea de a ploua pentru spor și bunăstare. De fapt, Snopul de grâu legat era un alt semn că secerișul a fost terminat. De aici și semnul crucii care se face la tăierea primei pâini coaptă în cuptor! La fel și colacul. Un semn al bobului de grâu deșertat în poala pâinii coapte.
♦ O mare vânzoleală est vara, la practica Păpărugii sau la Şetrile de la Ringhişpil, în iunie. Prea rar vine Păpăruga, la fel şi Ringhişpilul, dar coroniţe cu mere, sânzâiene de pe şanţuri, tricolor, nuci verzi, spice am văzut la porţile sătenilor de Sânzâiene când se prăznuieşte şi Sfânta Ana.
♦ Sântetru (29 iunie)
La această sărbătoare copiii erau prezenţi, că venea ringhişpilul. De asemenea, târgoveţii particulari pricepuţi vindeau turtele în diferite forme: păpuşi simple, păpuşi cu cocotoare, inimioare, baloanele erau o raritate, sau pistolul şi puşca, de la micii comercianţi.
Tot acum cumpărau halavisca, doi la leu, şi ţucur crumpa, bâta-cârn, ţucur pă bâtă, ţucur- nucă (nugaţ), ţucur, camfor şi lopţi de pânză cu gumă.
În final, vă poftim la masă, cu reţete locale, specifice sărbătorilor de vară:
♦ Ţucur nucă bâtă-cârn
Se face din miez de nuci curăţat şi tăiat bucăţele. Se topeşte zahăr crişta până se caramelizează după care se toarnă în laboşe peste miezul de nucă.
Se amstecă şi se îmboardă această compoziţie pe un fund de lemn umezit.
Nu se lasă a răcit să nu se întărească şi se taie bucăţele.
Baba Lenca, o bătrână a satului îl rotea pă băţ lung ca bâta ei cârnă de unde porecla Baba Lenca Ţucur Nucă Bâtă Cârn.
Îl vindea la Sântetru pe Locu Piaţului lângă alte turtele cu mărgele şi cocotoare, lângă alte pişcoturi, turtele, mărgele cu cocotoare colorate, cu sologari şi ţucur deasupra.
Turtele
5 ouă întregi, 10 linguri de unsoare topită, 10 linguri zahăr, puţină drojdie, se amestecă toate, se face o cocă, se-ntinde pe o planşetă şi se taie în forme.
Deasupra se poate pune albuş de ou, nucă măcinată, sâmbure (se consumă mai târziu cu o săptămână, după ce s-au copt, pentru că se frăgezesc, cu cât stau mai mult după ce s-au copt).
Florica R. Cândea
UZPR, filiala Arad
Sursa: ARQ
