Stire 18.07.2020 ⋅ 0 comentarii
În ziua de prăznuire a Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, își sărbătorește ocrotitorul spiritual.
Un nume primit, nu la botez cum probabil am fi tentați a crede, ci din sunetul foarfecelor care, în urmă cu 29 de ani, îi făceau trecerea în noua viață: aceea de monah. Se întâmpla într-o zi de 15 februarie, nu departe de Cetatea Neamțului, în chiar inima ”Ierusalimului ortodoxiei românești”, biserica Mănăstirii Neamț, ctitorie a binecredinciosului domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt.
Ascultând, astfel, chemarea ”întoarcerii acasă” pe calea monahismului despre care Parintele Arsenie Boca spunea că ”de la Dumnezeu ieșim, petrecem pe pământ o vreme și iarăși la Dumnezeu ne întoarcem. Fericit cine se-ntoarce și ajunge iar acasă, rotunjind ocolul. Aceasta este Cărarea....”, tânărul de atunci Vlad, la cei 19 ani, avea să Îl roage pe Dumnezeu a-i deschide ”brațele părintești” pe noua cale, în noua viață. O viață departe de lume, dar cu lumea toată în inimă și rugăciune, căreia s-au făcut martori de netăgăduit prin tunderea în monahism Părinții Arhimandriți Mitrofan Băluță și Calinic Dimitriu, actualul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Brațe părintești deschise, iar Vlad avea să fie înlocuit prin înălțătoarea slujbă a călugăriei cu Emilian.
”Fiecare om are o scară ancorată în ceruri pe care poate urca în timpul vieții pământești”, spunea Preasfinția Sa, într-una dintre cărțile sale, iar frumusețea bucuriei de a avea un ocrotitor spiritual poate că stă adăpostită tocmai în taina de necuprins a întâlnirii mâinii celui rânduit ca ocrotitor, prin botez sau tunderea în monahism, cu fiecare treaptă parcursă pe Golgota sau Taborul vieții de zi cu zi.
Cu fiecare treaptă urcată pe propria scară a veșniciei, în ziua de prăznuie a Sfântului Emilian de la Durostorum, urăm Preafinției Sale să ”unească cerul cu pământul, viața cu sfințenia, clipa cu veșnicia, credința cu... vezi mai mult
Sursa: Glasul Cetății
