Național 06.12.2019 ⋅ 0 comentarii
”Ajutătorul celor credincioși, cercetătorul celor necăjiți, hrănitorul celor flămânzi, bogăția săracilor, toiagul cel tare al bătrâneților, părintele săracilor și bun dăruitorul, blând ascultător celor neputincioși, limpede cugetare a celor necăjiți, hrana și bucuria celor care aleargă către tine, arătătorul dreptății, liman lin al celor învăluiți, întărirea Ortodoxiei, glasul dumnezeieștilor cuvinte...”
Glasul dumnezeieștilor cuvinte
Se obișnuiește, în cele lumești rânduieli ale noastre, ca atunci când trebuie să ne angajăm undeva să ne prezentăm, să facem dovada un CV care să povestească despre noi, astfel încât, potrivit celor cuprinse în el, să putem deveni cu timpul ”omul potrivit la locul potrivit”. Sau cel puțin așa ar trebui să fie.
Ei bine, oricât de nepotrivită ar putea părea oarecum comparația, ori de câte ori am încercat a ”cunoaște” un Sfânt, înainte chiar de a cerceta scrierile despre viața acestuia, am răsfoit cu încredere Acatistul închinat lui. Și mereu l-am găsit a fi cel mai potrivit curriculum vitae al celui de descoperit. Simplu, pe înțeles, la îndemână și, poate, chiar chintesența celor numai bune de reținut. Și nu că ar trebui el, sfântul, a se angaja undeva. Ci poate că eu, cu deschiderea necesară, mi l-aș putea dori călăuzitor și luminător pentru regăsirea copilului care, dezamăgit și pierdut în nebunia zilelor fără de timp, încă mai strigă după salvare. ”Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului” (1Cor.13,11).
Răsfoind, așadar, ”CV-ul” Sfântului avut astăzi spre prăznuire te regăsești în fața unei atât de mari bogății, încât nu poți decât să speri ca, prin rânduiala lui să-ți răsară din el cele potrivite intenției tale. Și l-am descoperit în această dimineață Pe Sfântul Nicolae, în toată această neasemuită bogăție, ca pe ”glasul dumnezeiștilor cuvinte”.
Pentru că ce altceva să fi fost întreaga viață a Sfântului Nicolae dacă nu un ”glas”, prin propriul exemplu, al dumnezeieștilor cuvinte? Cuvinte ca ”Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă” (I Cor. 13, 4-7), atât de frumos regăsite întru toate cele mici și mari taine ale Sfântului Nicolae.
Îndelung răbdător, binevoitor, lipsit de orice urmă de trufie, purtător de cuviință, gânditor la bine, bucuros în căutarea adevărului, plin de nădejde. Toate și mai mult decât acestea, regăsite în viața Sfântului Nicolae devenită glas al dumnezeieștilor cuvinte ”Dragostea nu cade niciodată”. Că n-a căzut dragostea Sfântului Nicolae, dovadă stă bucuria acestei mari sărbători ce cuprinde întreaga creștinătate. Creștinătate care, astăzi, mai mult ca niciodată, unește suflete și mâini, cu nădejdea aflării bunului răspuns în tinda vieții: ”Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Mt. 25,40)
Despre Sfântul Ierarh Nicolae, bucuria și ajutorul celor necăjiți
Născut în anul 270, Sfântul Nicolae a trăit în perioada persecuțiilor, în timpul împăraților Dioclețian și Maximilian, și rămânând orfan de mic a ajuns în grija unui unchi al său care avea același nume și care era episcop în cetatea Patara din Asia Mică. Crescut cu dragoste față de cele sfinte, a dobândit multă înțelepciune ajungând să fie hirotonit episcop al cetății Mira din Lichia, unde a propovăduit cu îndrăzneală dreapta credință, motiv pentru care a avut de îndurat persecuții și chiar întemnițare. Edictul de la Milano dat de Împăratul Constantin cel Mare în anul 313, care promulga libertatea religioasă, avea să îl elibereze din temniță și pe Sfântul Nicolae, devenind un protector al Împăratului într-o lume divizată între păgânism și creștinism. Rolul său avea să fie unul foarte important în acele vremuri, pentru că în anul 325 s-a numărat printre cei 318 Sfinți Părinți participanți la primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Pe lângă rolul său de păstor sufletesc el s-a arătat a fi un mare sprijintor în vreme de foamete dar și în viața de zi cu zi față de cei nevoiași, binecunoscut fiind cazul tatălui sărac ce avea trei fete pe care din disperare voia să le ducă pe drumul decadenței morale, însă în chip minunat Sfântul Nicolae avea să le salveze.
Colindăm colind
Bucură-te, bucură-te,
Nicolae Mare Sfinte.
De la Mira Arhiereu
Temător de Dumnezeu
Îndreptător în credință
Ajutor în suferință
Când pe lume ai venit
Semnul crucii ai făcut
Nicolae Arhiereu
Temător de Dumnezeu
Miercurea și vinerea
Niciodată nu mânca
Pe bolnavi i-ai vindecat
Pe săraci i-ai ajutat
Creștinii din acest sat
Ție s-au încredințat
Creștinii din acest sat
Ție s-au încredințat...
„Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului Ierarh Nicolae)
La mulți ani tuturor celor care purtați numele Sfântului Nicolae!
