Ți io țe mânc azi ?!

P(r)oza zilei: Ți io țe mânc azi ?!

”Dar pâinea aproapelui meu, continuă Berdiaev, nu mai e o problemă materială pentru mine, ci o datorie spirituală” (Nicolae Steinhardt)

De aproximativ trei luni de zile pe pervazul ferestrei camerei mele ce dă în B-dul Revoluției (vis-a-vis de Hotel Continental Astoria) s-au obișnuit să sosească exact la ora 12,00 trei porumbei, pe care, normal, îi servesc (oaspeții mei, stăpânii mei!) cu promptitudine cu trei felii de pâine făcută bucăți mici.

I-am botezat Athos, Portos și Aramis (deși habar n-am dacă nu cumva vreunul dintre ei n-o fi cumva porumbița Milady ?!) și, dacă se întâmplă cumva să nu mă trezesc la ora respectivă și să le ofer prânzul, încep să gângurească zgomotos și să zgârâie cu ghearele pe tabla pervazului și dacă nici atunci nu dau nici un semn că i-aș băga în seamă, Portos, cel mai curajos și vânjos dintre ei, bate furios cu ciocul la mine-n geam, de-mi vine a zzzice prin somn c-o fi corbul lui Edgar Allen Poe.

Și atunci, desigur, mă ridic din pat cât m-aș fi culcat de târziu, scot trei felii de pâine din frigider și le prăjesc în toaster (să nu cumva să mi se îmbolnăvească musafirii de la pâinea rece !!!), le fărâmițez rapid și-mi servesc clienții stăpânit de un confuz sentiment de vină că, uite, de astă dată am uitat de ei!

Numai că luni la orele amiezii, după trei zile petrecute pe Ștrandul Neptul la Festivalul Berii, când Portos mi-a dat cu ciocul, nervos, deșteptarea și am sărit din așternuturi și m-am repezit la frigider, am constatat cu stupoare că se terminase pâinea ...

... și cei trei porumbei mă priveau prin geam curioși și nedumeriți, exact așa cum mă privise un băiețel peltic din școala primară, pe vremea când eu eram elev de liceu la Sebiş și îmi cumpăram în fiecare zi, în pauza mare, patru cornuri (de un leu), de la bufetul școlii și unul i-l ofeream cu sfințenie lui, numai că în acea zi ghinionistă uitasem portofelul acasă și când i-am spus lui Dănuț pățania, copilul s-a uitat la mine precum porumbeii și m-a întrebat cu glasul lui peltic și ridicând candid din umeri:

- Ți io țe mânc azi ?

P(r)ozeur: Vasile de Zărand