Tradiții și obiceiuri de Mărțișor. Ce simbolizează șnurul alb cu roșu

Tradiţia Mărţişorului are o vechime considerabilă, şi se spune că persoana care poartă un mărţişor este ferită de rele şi că acesteia îi merge bine tot anul, se menţionează pe site-ul https://muzeul-satului.ro/. Mărţişorul se poate purta la mână, la gât ori pe reverul hainei, iar în unele regiuni ale ţării mărţişoarele sunt oferite inclusiv bărbaţilor, indică site-ul amintit.

Odată cu 1 martie se intră în "zilele Babelor". Conform tradiţiei populare, primăvara începe cu Baba Dochia şi zilele ei, cunoscute drept "Zilele babei" (primele 9 sau 12 zile ale lunii martie). Zilele babei corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic, în preajma echinocţiului de primăvară. Astfel, la români, simbolul mărţişorului este corelat şi cu Baba Dochia, după unele tradiţii, firul Mărţişorului fiind tors de aceasta în timp ce urca cu oile la munte, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.

Numele oficial al lunii martie a influenţat, în ultimele decenii, generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie, Mărţişor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete. Tot "mărţişor" se numeşte şi cadoul făcut de 1 martie, arată Ion Ghinoiu în lucrarea sa "Sărbători şi obiceiuri româneşti" (Editura Elion, 2002).

 În zilele noastre, mărţişorul, făcut din două fire răsucite - unul alb şi celălalt roşu - şi de care, de cele mai multe ori, se prinde un mic obiect artizanal, este făcut cadou doamnelor şi domnişoarelor în ziua de 1 martie. În trecut, de şnurul împletit se agăţa doar o monedă de aur, argint sau din alt metal.

După unele informaţii etnografice, în vechime, şnurul se împletea din lână albă şi neagră şi nu era împodobit cu monede sau alte obiecte artizanale. Astfel, pe vremea dacilor, şnurul era alcătuit dintr-un fir alb şi unul negru. Potrivit unei vechi legende, Dochia a împletit o funie din aţă albă şi neagră, pentru a putea, astfel, să ţină socoteala zilelor şi a nopţilor şi să ştie când vine vremea să coboare cu oile la păscut. Albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile. Pedepsind-o, însă, pe nora sa, a trimis-o la râul îngheţat să spele un ghem de lână neagră, până ce aceasta se va albi. Din cauza frigului, bietei femei i-au sângerat degetele, iar lâna s-a colorat în roşu, se arată pe site-ul http://www.enciclopedia-dacica.ro/.

 Firele alb şi roşu care alcătuiesc mărţişorul simbolizează astfel sângele şi sacrificiul. Se mai spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi de fericire, roşul semnificând iarna, iar albul - primăvara. Potrivit unei alte interpretări, culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înţelepciunii bărbatului.

''Mărţişoarele sunt de două feluri, unul al satului şi unul al oraşului. Cel dintâi este vechi şi simplu, povestea lui începe cu "a fost odată un şnur... - două fire de lână, unul alb şi unul roşu sau unul alb şi unul negru", se arată în lucrarea "Ghidul sărbătorilor româneşti", autor Irina Nicolau (Editura Humanitas, Bucureşti, 1998). Femeile făceau şnurul şi îl legau la gâtul şi la mâna copiilor şi tinerilor. Dar şnurul îl purtau şi adulţii, se lega la coarnele vitelor, la poarta grajdului, la cloşcă. "Se formau astfel nenumărate cercuri magice care protejau ce era de protejat în gospodărie într-o perioadă incertă: cândva, un început de an într-un vechi calendar... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății