Un ultim onor! Veteranul de război Mihail Ghițescu a trecut la cele veșnice, ”cu tricolorul și dragostea pentru țara pentru care a luptat în inimă”

Ieri, 16 iunie 2020, a luat calea veșniciei încă un veteran de război, fost președinte de onoare al Asociației Naționale a Veteranilor de Război Argeș, C-dr.rtr. Mihail Ghiţescu.

Conducerea Asociației Naționale a Veteranilor de Război Argeș, Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Argeș și cei din Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere ,,Basarab I,, Pitești, nu mulți la număr, pentru a se respecta și restricțiile impuse de starea de alerta, au urcat „dealul cimitirului” la prânz. 

Emoția aparte a despărțirii de scriitorul, profesorul si veteranul de război c-dr.rtr. Mihail Ghițescu a fost creionată cu alese slove și mult suflet de Vicepreședintele A.N.V.R. Filiala Argeș, Adj.pr.r. Dan Arsenescu. 

Cu flori în mâini, în semn de respect pentru cel care ani la rândul i-a bucurat cu personalitatea sa complexă, luminându-le spiritul. Nici nu puteau lipsi de la momentul cel mai tragic, al despărțirii de scriitorul, profesorul si veteranul de război c-dr.rtr. Mihail Ghițescu, cel ocrotit de arhanghelul al cărui nume l-a purtat. Căci dincolo de discursurile rostite lângă sicriul său, în capela militară, de catre col.rt. Tantarcu Alexandru, adj.pr.r. Dan Arsenescu si scriitorul Gh. Mohor, cei prezenți au văzut toată viața lui Mihail Ghitescu în „cheie teologică”. 

Cum altfel decât pronie cerească poate fi întâmplarea din cel de-al Doilea Război Mondial, când escadrila din care făcea parte cel petrecut azi pe ultimul drum, pierea, avioanele se făceau una cu pământul, numai cel pilotat de Mihail Ghițescu a scăpat? Ce altceva, dacă nu mâna lui Dumnezeu l-a salvat atunci? Și cine, dacă nu El, i-a îngăduit să se bucure de frumusețea lumii văzute până la vârsta de 99 de ani, fără să fi fost chinuit de boli grele și neputințe chinuitoare?

Dar cum toate au un sfârșit, trebuia să vină și al veteranului de război care purta în inimă tricolorul și își iubea țara pentru care a luptat. Și-a făcut însă datoria nu doar pentru Patrie, ci și pentru familia sa. A trăit zile negre. Și-a condus iubita soție la mormânt și a trăit clipa despărțirii pentru totdeauna de una dintre cele două fiice. Nu cu mult timp în urmă, un banal accident casnic l-a pus la pat. Așa pesemne îi era scris, să nu fie doborât de vreo rafală a antiaerienei vrăjmașe în timpul războiului, ci în… casă, în timp ce schimba un bec! Scaunul pe ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății